Salut, eu sunt Simona, am 24 de ani și vă scriu aceste rânduri cu sinceritate spre a ajuta și pe alții experiențele prin care am trecut în ultimele luni de zile.
De ceva vreme am înțeles că am nevoie de o limbă străină rară pentru o mai bună evoluție în carieră (sunt absolventă de ”Relații Internaționale și Diplomație” la Universitatea din București) și am ales să învăț persana, limbă oficială în Iran, Afganistan și Tadjikistan. Am socotit eu că trebuie să fie cam o mână de români care vorbesc această limbă și avantajele de a o cunoaște sunt enorme. M-a influențat în alegerea limbii persane și unele aspecte ale culturii persane care mi-au plăcut foarte mult. Arată altfel să trec în CV ”vorbitoare de limba persană”, o limbă rară = o șansă în plus. Hotărâtă fiind să învăț persana am început să caut pe internet cursuri, dar greu de găsit. Din aproape în aproape am găsit pagina de internet www.oriens.ro unde am aflat prima dată de cursul de ”Limbă și Civilizație Persană” pe care îl găzduiește Organizația Oriens de două ori pe an. L-am găsit apoi și pe Dr. Mihai Cernătescu, profesorul de limbă persană, tot pe net și am văzut că și pagina lui de internet (www.iranul.ro ) arată bine. Suna interesant, greu de crezut că ar fi o petardă cursul, iar taxa lunară de 150 de lei îmi era accesibilă. Am zis să încerc și așa m-am înscris.
De atunci s-a schimbat totul. M-am împrietenit rapid cu ceilalți cursanți, în majoritate doamne și domnișoare și am văzut că aveam cu toții ceva în comun: dorința de a învăța cât mai mult despre Orientului Mijlociu și de a face o diferență față de ceilalți. Abia așteptam ziua de luni să merg la persană, să îmi întâlnesc prietenii și să învăț mai mult despre limba și civilizația persană.
Să vă scriu câte ceva despre curs. Profesorul (de aici înainte ”profu”) Mihai Cernătescu, doctor în Istoria Islamului a pornit cu noi de la pronunție și alfabet, făcând ca totul să pară ușor. Fiecare ședință este împărțită în două părți, o jumătate de oră dedicată diverselor aspecte ale culturii și civilizației persane: istorie, geografie, literatură, poezie, sport... Discutam în această jumătate tot ce ne trecea prin cap, puneam întrebări și profu ne răspundea. De multe ori ne mai povestea diverse aspecte din viața iranienilor, printre care trăise zece ani de zile și cunoștea bine societatea iraniană. Cursanții care fuseseră în Iran mai aminteau și ei câte ceva despre întâmplările lor de acolo. De alte ori doamnele cu membrii iranieni în familie ne aducea dulciuri iraniene aduse lor de diverse cunoștințe. Discutam subiecte diverse de la condiția femeii în Islam și până la atacurile teroriste și activitatea Statului Islamic. Câteodată profu ne citea vreo poveste persană, vreo poezie, vreo povestire a lui Nasratin Hogea, ne punea vreo melodie în persană de pe telefon sau ne arăta vreo hartă. Făcea paralele și ne arăta influențele poeziei lui Omar Khayam în poezie eminesciană. Nu știam când trece timpul și de ce trece atât de repede. La recomandarea profului și a celorlalți colegi am citit în aceste șase luni de zile cât a durat cursul tot ce s-a tradus în limba română din scriitorii iranieni contemporani. Profu ne-a adus de câteva ori și invitați, așa cum s-a întâmplat cu profesorul Nikubakht de la Facultatea de Limbi Străine a Universității București, care ne-a vorbit în persană despre evoluția scrierii limbii persane pe parcursul istoriei. Altă dată invitat a fost profesorul american Ernest Latham Jr., istoric și diplomat american care ne-a vorbit în engleză despre Howard Baskerville, profesor de engleză la Tabriz în Iran, american îndrăgostit de Iran care a luptat voluntar pentru democrație în Revoluția Constituțională din 1906 și a căzut în luptă la numai 24 de ani. Impresionante au fost aceste jumătăți de oră.
Restul ședinței de o oră și jumătate era dedicat învățării limbii persane. Porneam cu verificarea temelor, pe care nu prea le făceam toți de fiecare dată și profu ne mai și certa. Trecea apoi prin materia predată anterior și începea să ne predea ceva nou. În clasa de curs nu exista atmosfera aia sterilă cu care m-am întâlnit de multe ori la alte cursuri; erau pur și simplu niște prieteni care învățam împreună ceva frumos. Tot materialul didactic ni l-a dat profu, ba chiar mai mult decât atât. De 8 martie ne-a adus la fiecare câte un CD cu o compilație de muzică iraniană aleasă de el, cu principalii cântăreți iranieni. Deși îl mai enervam câteodată, era impresionant cât de clar și cu câtă răbdare ne ajuta să înțelegem regulile gramaticale; sau cât de artistic ne explica literele alfabetului, dând din mâini ca un polițist de circulație în intersecție.
Despre profu ce să vă spun... parcă mânca baterii înainte de curs, se tot plimba printre bănci, îndrepta un cuvânt aici, o literă colo, un sfat dincolo... Nu folosea deloc scaunul ăla de la catedră, stând numai printre noi și cu ochii pe noi; scria pe tablă în diverse culori pentru a ne fi nouă mai ușor de înțeles, de văzut desinențele personale și rădăcinile verbale. Super profu.
Așa de mult mi-a plăcut cursul încât am învățat cât am putut și asta s-a văzut. După câteva ședinte profu mi-a propus participarea la cursuri de vară în Iran și am acceptat imediat, deși apoi mi-a dat și mai mult de învățat. Familia mea s-a lăsat destul de repede convinsă și după ce am susținut și dizertația finală a masteratului de la Universitate, m-am dedicat aproape complet învățării persanei. În afară de asta, practic profu s-a ocupat de toate aspectele bursei, ba chiar a completat și formularele, a ținut legătura cu organizatorii din Iran, a convins ambasada să nu plătim taxa de viză, a dat telefoane și emailuri. Iar mâncase baterii. Am mers de trei ori la Ambasada Iranului de la București (odată cu profu) și mi-am făcut pașaport, iar singura cheltuială a fost cumpărarea biletului de avion. Așa am ajuns să stau o lună de zile (toată luna august a lui 2015) și să reprezint România împreună cu Arina (cursantă a profului de la Pitești, are ochelarii de soare pe nas, iar eu îi am pe creștet în poza în care suntem împreună) la Cursurile de Persană organizate de Fundația Saadi și Universitatea Shahid Beheshti la Teheran. A fost superb, un vis împlinit; amintesc aici că organizatorii au acoperit absolut toate cheltuielile pe parcursul șederii în Iran.
Faptul că am stat în Teheran o lună m-a ajutat să îmi îmbunătățesc cunoștințele de limbă persană acumulate pe parcursul cursului desfășurat în București, să înlătur stereotipurile legate de acest popor, să descopăr una dintre cele mai bogate culture ale lumii și măiestria acestui popor. Pe lângă cursurile intensive de limbă, am vizitat obiective relevante pentru istoria acestui popor, precum: Turnul Milad, Mausoleul Azadi, Palatele Saadabad, Palatul Şahului, Podul Tabiat, Parcul Păsărilor, Muzeul Apărării (relevant pentru a înțelege complexitatea războiului Iran-Irak dintre 1980 și 1988), Muzeul de Artă Contemporană, locuința dar și mormântul Imam Khomeini (liderul Revoluției Islamice din Iran), iar la finalul cursurilor am vizitat trei zile orașul Isfahan, o minunăție a lumii. Iranienii chiar numesc Isfahanul ”nesf-e jahan” (jumătate din lume). Practic în fiecare zi ne-au plimbat și ne-au arătat diverse obiective turistice și culturale. Organizatorii primesc nota 20, nota maximă în sistemul educațional iranian.
Toate acestea au avut un impact personal și social pozitiv asupra mea, am plecat tristă pentru că s-a terminat atât de repede dar bucuroasă în același timp că am descoperit o nouă cultură, am legat prietenii cu oameni minunați din toată lumea, toți având o pasiune comună: limba persană(am fost 240 de participanți din toate țările lumii). În urma acestei minunate experiențe am învățat despre multiculturalitate, stereotipuri și prejudecățile pe care le dobândim în locurile de unde provenim si am cunoscut ospitalitatea și căldura poporului iranian.
Pentru cei interesați de persană și de istoria acestui popor, recomand cu căldură cursurile de limba persană găzduite de Organizația Oriens. Învățând persana puteți atinge relativ repede nivelul necesar pentru a descoperi măiestria unei civilizații ce a scris istorie de-a lungul timpului. Mie mi-a schimbat viața întâlnirea cu Organizația Oriens și cu dr. Mihai Cernătescu, se poate întâmpla și pentru voi. Le mulțumesc tuturor celor care m-au sprijinit în realizarea acestui vis, dar în mod special profului. Cunoscând persana, am acum acces la o cultură impresionantă, cultură care a influențat major civilizația universală contemporană.
Acum am aflat că noul modul pentru începători al Cursului de Limbă și Civilizație Persană începe luni 5 octombrie 2015 și abia aștept să-mi revăd foștii colegi și prieteni, să le povestesc cum a fost în Iran, o frumoasă poveste persană în care personajul principal sunt chiar eu. Ne vedem luni la curs!
