Basme persane
Literatura persană este faimoasă pentru minunile create de poeții persani din perioada secolelor X – XV. Ferdousi, Omar Khayyam, Saadi, Hafez și Giami au ridicat poezia persană pe culmi nemaiatinse înaite și după această perioadă dar au și umbrit toate celelalte genuri literare. Basmele și poveștile populare persane au ieșit din această umbră relativ recent, la mijlocul secolului XIX atunci când călători străini au cules și tradus pentru prima dată basme persane populare. Britanicul J. Malcolm, germanul H. Brugsch, rușii A.M. Nicolski și A.V. Jucovski, danezul A. Christensen, soții britanici Lorimer, francezul H. Massé și germanul O. Mann au cules basme din Iran pe care apoi le-au publicat traduse în țările lor.1
Basmele persane populare s-au transmis din vremuri îndepărtate prin viu grai, îmbogățite sau slăbite de talentul povestitorului. Supraviețuirea peste veacuri a basmelor, această imensă bogăție culturală, se datorează în principal povestitorului, cel care trăbătea satele și orașele spunând basme și pilde oamenilor și trăind de pe urma îndemânării sale, dar și sensibilității firii iranienilor. Preluăm descrierea unui asemenea povestitor întâlnit de iranistul rus A.A. Romaskevici în Iranul începutului de secol XX: ”Povestitorul – e numai mișcare și viață: el țipă, din când în când vorbirea trece în cântec, gesticulează cu patimă, pășește, când încet și liniștit, când se mișcă repede, răsucindu-se în toate părțile și arcuindu-și întreg trupul, imitând mișcările și acțiunile personajelor basmului.”2
În România basmele persane cu bogățiile nemaipomenite, moscheile înalte până la nori, palatele padișahilor înconjurate de grădini de vis, suitele suveranilor acoperiți în aur și petre prețioase, vizirii și sfătuitorii regilor cu bărbile lor lungi, haremurile cu cele mai frumoase femei din împărăție, gălăgia caravanseraiurilor și aglomerația bazarurilor au fost toate aduse de Viorel Bageacu. Cartea lui Viorel Bageacu ”Padișahul și vizirul, basme persane” apărută în 1971 la Editura Minerva conține 35 de basme persane, o prefață realizată științific de 17 pagini și o notă care indică sursa basmelor traduse. Notele de subsol sunt deosebit de bine realizate, explicite, cartea putând fi folosită pentru alte lucrări științifice, fiind adresată atât copiilor cât și publicului larg, studenților sau cercetătorilor.
În anul 2011 la Editura Polirom a apărut cartea ”Cele mai frumoase basme persane”, o selecție și traducere din limba persană de Viorel Bageacu. Cartea cuprinde 21 de basme, șase dintre ele întâlnite și în traducerea de la Editura Minerva din 1971. Scrisul este mai mare, foarte potrivit bunicilor și copiilor, iar șapte desene ne ajută în imaginarea lumii basmelor persane. Este limpede că această carte se adresează în primul rând copiilor, neputând fi folosită ca o sursă științifică. Pentru exemplificare luăm basmul ”Negustorul” prezent în ambele cărți. Chiar la început, este vorba de suma de 300 de derhami, monedă care are în ambele cărți notă de subsol, după cum urmează. Minerva 1971 scrie: ”Derham, monedă de argint în sistemul monetar arab. A circulat în toate teritoriile califatului. De origine grecească, denumirea a fost luată de arabi de la perși, care băteau aceste monede înainte de cucerirea țării de către arabi. Cântărea 4,25 grame. În povestirile populare toate monedele de argint sînt cunoscute drept derhami.”3 Nota de subsol din cartea Editurii Polirom este următoarea: ”În povești, monedele de argint sunt numite derhami.”4
Bine ar fi să citim culegerea din 1971, cu paginile ei îngălbenite de vreme și bogăția explicațiilor științifice. Deși este mai greu de găsit, cartea merită efortul căutării prin biblioteci. Bine ar fi să citim și culegerea din 2011, cu scrisul ei mare și înfrumusețări aduse paginilor, carte întâlnită în toate librăriile. Cel mai bine ar fi să citim ambele culegeri de basme, să ne afundăm în vraja poveștilor persane, să ne îmbogățim imaginația și creativitatea.
_______________________________________________________________
1 Vladimir, Colin și Viorel, Bageacu, Padișahul și vizirul, basme persane, București, Editura Minerva, 1971, p. VIII-IX.
2 Idem, p. VII.
3 Idem, p. 320.
4 Viorel, Bageacu, Cele mai frumoase basme persane, Iași, Editura POLIROM, 2011, p. 35.