Logo Cosmin.jpg

invata limba persana la biblioteca judeteana arges

Invata limba persana GRATUIT!

VTEM Banners
VTEM Banners
VTEM Banners
VTEM Banners
VTEM Banners
VTEM Banners
VTEM Banners
VTEM Banners

Diplomatul saudit implicat în accident a fost expulzat

Pe data de 18 martie 2013 un diplomat saudit beat aflat la volan în Teheran a lovit un autoturism care circula regulamentar. Șoferul iranian a decedat în urma accidentului. Autoturismul diplomatului saudit a ieșit apoi în afara carosabilului accidentând un pieton. Poliția iraniană a găsit în mașina diplomatului saudit beat patru sticle desfăcute cu băuturi alcoolice. Cauzele accidentului au fost viteza excesivă și conducerea în stare de ebrietate.
Faptele sunt clare. Am urmărit acest scandal curios fiind să văd ce soluție găsește sistemul judiciar iranian. Atât în Republica Islamică Iran cât și în Emiratele Arabe Unite consumul de băuturi alcoolice se pedepsește cu biciurea. Pedeapsa pentru omor din culpă este asemănătoare în cele două țări: familia victimei decide pedeapsa vinovatului. Suma standard pentru răscumpărarea omorului din culpă este în Iran de aproximativ 40 de mii de dolari pentru un bărbat și jumătate pentru o femeie. Vinovatul ori acceptă plata de compensații, ori se aplică legea talionului. Decesul fiind cauzat de un accident, vinovatul nu poate fi executat chiar dacă o cere familia victimei, dar va sta câțiva ani de zile în închisoare.

Citeşte mai departe: Diplomatul saudit implicat în accident a fost expulzat

 

Domnul Mehdi Davatgari, membru al parlamentului iranian și membru în Comisia de Securitate Națională și Politică Externă a Iranului, a anunțat că diplomatul saudit a fost expulzat din Iran în urmă cu 20 de zile. Domnia sa a continuat spunând că Ambasada Arabiei Saudite la Teheran a plătit compensații familiilor victimelor accidentului. Davatgari a cerut sistemului juridic saudit să investigheze acuzațiile aduse diplomatului beat și să anunțe rezultatul oficialilor iranieni.1
Asta înseamnă că familiile celor două victime, cetățeanului decedat și celui rănit, au acceptat plata de compensații financiare. Familia cetățeanului decedat a primit cel puțin 40 de mii de dolari de la saudiți, iar familia celui rănit o sumă proporțională cu gravitatea rănilor suferite. Toate bune și frumoase până aici, este vorba de respectarea legii. Dar cum să fie declarat persoana non grata și expulzat sauditul beat fără să plătească pentru consumul de alcool? De ce l-au iertat iranienii pe diplomatul saudit, nu știu să va spun. O fi vreo altă înțelegere la mijloc, una care a scăpat ochiului presei.
Sunt dezamăgit de soluția aleasă de sistemul juridic iranian. Diplomatul saudit beat trebuia biciuit conform legilor celor două țări și apoi expulzat. Am trăit atâția ani de zile în Iran să știu că justiția este aplicată indiferent de persoana care a săvârșit infracțiunea. În Arabia Saudită, stat tribal medieval condus de liderii clanului cel mai puternic, justiția nu există pentru membrii elitei conducătoare. Declarația parlamentarului iranian, referitoare la judecarea diplomatului beat în Arabia Saudită, este o copilărie. În mod aproape sigur, diplomatul face parte din elita tribală saudită și este astfel mai presus de lege. Trebuia biciuit la Teheran, în felul acesta iranienii se asigurau și de respectarea legii în Arabia Saudită.
Relațiile dintre Iran și Arabia Saudită au fost tensionat încă de acum o sută de ani, de la apariția Arabiei Saudite ca stat. Cele două state au evoluat ca principalii actori religioși, politici, militari și economici ai Orientului Mijlociu. Rivalitatea dintre iranieni și saudiți a luat câteodată aspecte aproape violente, așa cum s-a întâmplat când saudiții l-au finanțat pe Saddam Hussein pentru a ataca Iranul, în anii 80. Confruntarea rece dintre cele două state continuă, fiecare dintre ele urmărind rolul de lider al regiunii.
Incidentul diplomatului saudit beat, chiar iertat de justiția iraniană, rămâne o pată urâtă pe obrazul diplomației saudite.

_________________________________________________________________
1 http://www.presstv.ir/detail/2013/10/29/331962/iran-expels-drunk-driving-ksa-diplomat/
Sursă fotografie: http://www.presstv.ir/detail/2013/10/29/331962/iran-expels-drunk-driving-ksa-diplomat/

Cum au fost Zilele Artei Iraniene

Sfârșitul săptămânii trecute a adus un eveniment valoros și rar în viața culturală a Bucureștiului. Nu mă refer aici la concertul lui Julio Iglesias de la Sala Palatului deși mama mea îl ascultă cu drag de zeci de ani și este într-adevăr unul dintre cei mai buni interpreți pe care îi are lumea noastră contemporană. Mă refer la Zilele Artei Iraniene desfășurate vineri și sâmbătă în Sala Acvariu a Muzeului Țăranului Român. Eu am fost prezentatorul și traducătorul expoziției, munca mea fiind acolo mult mai ușoară decât este acum căci frumusețea exponatelor vorbea de la sine. Pentru aceia dintre dumneavoastră care nu ați vizitat expoziția de artă iraniană imi iau eu libertatea de a face o descriere, deși nu sunt un critic de artă și până și eu imi găsesc cuvintele mici și sărace încercând să prezint frumusețea obiectelor expuse.
Șase meșteri iranieni, fiecare pentru domeniul său au participat la expoziția Zilele Artei Iraniene. Prima prezentare pe care o fac este a sculpturii, inciziei în vase de metal. Meșterul primește vasul de cupru îmbrăcat cu un strat lucitor de cositor. Cositorirea vaselor de cupru de minoritarii spoitori, care acopereau cuprul cu zinc, este o meserie dispărută aproape complet de pe plaiurile noastre. Țiganii noștrii nu au dus însă niciodată meseria la nivel de artă, așa cum fac de secole meșterii populari iranieni. Meșterul iranian ia vasul cositorit și folosind numai dalta și ciocanul aplică mii și milioane de incizii scoțând la iveală scene din povești și mituri persane, imagini din poeziile persane, texte sacre sau profane, modele geometrice sau florale, tot ce îi inspiră imaginația. În funcție de calitatea muncii meșterului, o asemenea lucrare îi poate lua zile, săptămâni și chiar luni de zile. Nu numai lucrarea finală este impresionantă, dar chiar și etapele ei. Să vezi jumătate din farfurie neatinsă și cealaltă jumătate prinzând viață cu diferite forme sub mâna și dalta artistului. Artistul iranian prezent la expoziția a realizat în mod repetat diverse modele în fața publicului, pe o farfurie la care a lucrat pe timpul expoziției. Farfuria cu pricina era fixată pe un strat de smoală pentru a asigura stabilitatea obiectului de lucru. Toate obiectele din jurul artistului, sculpturile în vase de cupru îi aparțin artistului pe care îl vedeți în fotografie. Tradițional asemenea vase erau folosite în casele iranienilor: tăvi pentru servirea ceaiului, recipiente pentru diferite lichide și diverse alte utilități. Acum sunt însă obiecte de decor expuse pe pereți sau pe mobila sufrageriei. Domnia sa mi-a arătat și câteva fotografii din magazinul pe care îl are la Isfahan în Iran. Impresionant! Mi-a spus că nu a putut aduce mai multe obiecte pentru a le arăta publicului român limitat fiind de cele 23 de kilograme permise de biletul economic de avion. Veniți la București la recomandarea și cu sprijinul Ministerului Culturii Iranului, artiștii iranieni sunt nume cunoscute ale domeniului lor, cu zeci de ani de experiență. 

 

Citeşte mai departe: Cum au fost Zilele Artei Iraniene


Masa cu vase emailate a fost așezată chiar lângă ușa de intrare în salonul expoziției și se crea aglomerație căci vizitatorii se opreau chiar de la intrare vrăjiți de frumusețea obiectelor expuse. Cât erau de frumoase... Procedeul de producție este următorul: vasul roșu de cupru se emailează și apoi se arde într-un cuptor special la temperatura de 45 de grade. Vasul devine alb și emailul este definitiv fixat. Atunci începe practic munca meșterului. El desenează diverse modele pe vas. Modelele pot fi scene din povești, imagini, desene, maxime, rugăciuni, motive geometrice sau florale. Vasul prinde viață sub pensula artistului, își spune povestea. Ultima etapă este arderea vasului pentru fixarea definitivă a modelului. Cu o cheie sau o monedă artistul râcâia dur vasele pentru a arăta publicului cum nu rămâne nici măcar o zgârietură pe suprafața pictată. M-a încurajat și pe mine să fac această demonstrație publicului și am făcuto de zeci de ori. Meșterul mi-a spus că pot face demonstrația și cu un băț de chibrit aprins sau cu bricheta, dar nu am încercat asta să nu aprind materialele inflamabile ale pictorului de la masa alăturată.

Citeşte mai departe: Cum au fost Zilele Artei Iraniene

 

La secțiunea de pictură erau expuse adevărate minuni. Aici las fotografia să mă ajute, simt că nu pot să descriu ce vedeți în imagine. Apărută din timpuri imemorabile, pictura persană a evoluat devenind prin miniatură una dintre cele mai rafinate arte ale poporului iranian. Cine a citit romanul ”Numele meu este roșu” al scriitorului turc Orhan Pamuk, are o imagine a evoluției în timp acestei arte persane. Secțiuni întregi ale imaginilor sunt pictate cu o pensulă realizată din câteva fire de păr de pisică. Sunt mici cât vărful acului, artistul folosind în majoritatea timpului o lupă pentru a picta. Alăturarea acestor puncte minuscule dă impresia de imagine fotografică nu de pictură. Aceste desene sunt fotografiile antice și medievale ale culturii și civilizației persane. Tot în aceste desene se inserează foițe de aur sau aur lichid. Se lucrează săptămâni și luni de zile la realizarea unei asemenea lucrări, este poate cea mai reprezentativă latură a artei persane care o descrie în ansamblu: grija pentru detaliu și realizarea unei opere nu neapărat de mari dimensiunui, ci mai degrabă valoroasă prin minuțiozitatea ei. Cum puteți vedea în fotografie, pictura este protejată cu o folie de celofan și o doamnă mi-a spus vineri că este o grosolănie. I-am răspuns că în timpul expoziției și prezentării publicului, dacă numai câteva persoane ar trage cu degetul pe fotografie ar fi suficient să strice pictura, folia de celofan fiind numai o protecție a picturii. S-a uitat la aglomerația din jur și mi-a dat dreptate.

Citeşte mai departe: Cum au fost Zilele Artei Iraniene

 

Tot în această categorie se încadrează și obiectele utilitare confecționate din os de cămilă. După ce osul este retezat în diverse forme și șlefuit, este desenat și pictat. Apoi se lăcuiește pentru fixarea permanentă a modelului. Sunt astfel realizate cutiuțe pentru bijuterii și mici recipiente folosite în trecut pentru păstrarea prafului de cărbune. Este creat astfel un recipient pentru rimelul antic, folosit de iranience pentru înfrumusețare.
Ajungem acum la împletirea firului de cupru și de argint, la filigramul persan. O minune. Este o broderie metalică de o frumusețe unică. Artista iraniancă mi-a spus că a face broderie din metal nu este numai o meserie, este un mod de viață. Trebuie să iubești arta, să te separi de lumea exterioară atunci când lucrezi, să cobori în lumea ta. Este o artă care nu este neapărat ereditară, așa cum sunt majoritatea domeniilor artizanatului iranian. Trebuie să simți palpabil frumusețea modelului, să asculți vocea cuprului și argintului. Numai așa vei putea să îl înțelegi, să îi vorbești și să îl modelezi. Nenumăratele ore de muncă nu te vor mai obosi, focul nu îți va arde degetele. Oficialii Muzeului Țăranului Român nu au permis însă artistei iraniene să facă demonstrații cu foc deschis, domnia sa fiind astfel limitată la prezentarea obiectelor deja realizate. Deși artificiale, florile din filigram de cupru suflat în argint sunt superbe. Cerceii și brățările din fir de argint pur, suporturile pentru șervețele, broderia tăvilor și farfuriilor. O vizitatoare rămăsese cu ochii la paharele cu brățară din cupru argintat. Îmi zice: ”Offff, cât e de frumos! Să mă aștepte și cu cina pregătită... Nu ar uita noaptea aia!”.

 

Citeşte mai departe: Cum au fost Zilele Artei Iraniene


Secțiunea următoare este lucrul în lemn, deși nu este numai lemn, hatamkari cum spun iranienii. Artistul ia fire de cupru de diferite forme și grosimi, fire din lemn de portocal de diferite forme și mărimi, bucăți foarte bubțiri din os și le presează. Apoi le lipește și dau impresia unui monolit. Sunt aproximativ 125 de elemente pe centimetrul pătrat. Sunt tăiate apoi felii foarte subțiri, de câțiva milimetri și lipite cu aracet pe o foaie de lemn subțire ca hârtia. Acesta este modelul care apoi se lipește pe diferite cutii sau alte obiecte din lemn (obiecte realizate în general din lemn de nuc sau de portocal). Apoi se lăcuiește toată suprafața lucrată. Părți din obiect pot fi lăsate libere pentru a fi apoi desenate sau aplicate cu inserții de sidef. Traducând pentru artist am înțeles că în general această meserie este ereditară, domnia sa face asta de 40 de ani, fiul cel mare, care are 24 de ani îi calcă pe urme. De trei sute de ani, sunt șapte generații de când familia lui este dedicată acestei meserii, meșteșugul fiind lăsat mai departe din tată în fiu. Domnia sa cu fiul cel mare au realizat poarta de intrare în palatul sultanului Kuweitului, lucrare realizată în patru ani de zile pentru 1 milion de dolari. Alte lucrări ale atelierului de familie pe care îl conduce sunt expuse în mari muzee ale lumii, meșterul având certificat de meșter artizat recunoscut de UNESCO. Traducând răspunsurile meșterului la întrebările publicului am mai înțeles ceva demn de laudă: toate obiectele de artizanat iraniene care sunt exportate (normal că în afara celor de patrimoniu) nu sunt impozitate la ieșirea din țară, statul încurajând și pe această cale promovarea culturii persane în lume.

 

Citeşte mai departe: Cum au fost Zilele Artei Iraniene

  
Secțiunea lăsată la urmă este a covoarelor persane. Stând ani de zile în Iran, am intrat de nenumărate ori în magazine de covoare manuale persane. De asta mi s-a părut sărăcăcioasă secțiunea prezentă la Zilele Artei Iraniene, dar mi s-a explicat că problema a fost și de data asta limita celor 23 de kilograme permise la biletul economic. În ciuda acestui fapt, câteva covoare iraniene manuale au ajuns la expoziție. Am reușit să agățăm cele trei covoare din fotografie pe paravanul din spate ajutați și de Peter, colaboratorul irlandez al Muzeului Țăranului Român. Zice Peter, cu accentul lui puternic, după ce am agățat covoarele: ”Imi place să lucrez în România. Lucrurie se fac repede și simplu. Dacă am fi fost în Irlanda, trebuia să vină cineva de la Ministerul Muncii să se asigure că paravanul nu va cădea în capul cuiva, trebuiau făcute scrisori și luate aprobări.” Mi-a plăcut de Peter că ne-a ajutat atât de util, că are un spirit atât de deschis dar și pentru că este, ca și mine, fan al trupei irlandeze U2.

 

Citeşte mai departe: Cum au fost Zilele Artei Iraniene


Covorul mare din fotografie are ca dimensiuni aproape trei pe doi metri și a fost lucrat de două persoane timp de doi ani de zile. Materialul, aproape în proporție egală este mătase naturală (modelele trasate cu alb) și lână de pe ceafa oilor (modelele maronii). Se pare că lâna de pe ceafa oilor, mai mult decât cea de pe spinare, este mai moale. Fiecare centimentru pătrat are 80 de noduri, rămânând imaginației dumneavoastră să le socotească pe toate. Un asemenea covor prețuiește aproape 10 mii de euro și tot este o muncă prost plătită. Eu am văzut în Iran oameni care lucrează covoare, au buricele degetelor numai tăieturi și bătăruri, pielea devenind în timp extrem de aspră. Iar cu degetele alea aspre fac asemenea minuni, covoare catifelate atingerii degetelor. Celelalte covoare, deși din mătase naturală nu m-au impresionat, fiind lucrate cu flori mari, gaabeh cum le spun iranienii, un fel de macaturi românești. Ce mi-aș fi dorit aici să văd erau acele tablouri din mătase naturală, atât de fin realizate încât de la un metru distanță nu iți dai seama că nu este pictură sau fotografie, ci că este covor. Covoare înrămate cu imagini cu fete care dansează, de zici că au viață și vor ieși din ramă, de peisaje cu flori că respiri adând să le simți mirosul. Când l-am întrebat pe responsabil de ce a adus din Iran șapte macaturi foarte asemănătoare și nici un tablou am primit un răspuns neconvingător. Sub așteptări, căci în fond covoarele persane sunt în lume cea mai cunoscută latură a artei persane. Așteptăm revanșa.
Mi-a mai spus responsabilul covoarelor că în timp a dispărut obiceiul iranienilor de a lăsa intenționat o mică greșeală în alcătuirea modelului covorului. Mirați ei înșiși de frumusețea covoarelor produse, iranienii evului mediu lăsau intenționat o mică greșeală, căci perfecțiunea este numai a lui Dumnezeu. Acum perfecțiunea este tot a lui Dumnezeu, dar nu mai lasă mica greșeală intenționată în modele covoarelor.
Toți artiștii prezenți la Zilele Artei Iraniene au venit din Isfahan, capitala provinciei Pars și poate cea mai reprezentativă zonă a culturii persane. A fost o plăcere pentru mine să reaud după atâta timp accestul de Isfahan, cântarea lentă a cuvintelor persane, aducând oarecum cu româna lentă vorbită în Apuseni.
Tot din Isfahan a venit și ansamblul de muzică tradițională iraniană Roohafza, cinci artiști care au concertat sâmbătă la Muzeul Național de Artă al României. Am fost acolo, am urcat pe scenă și le-am spus printre alte cuvinte ”Bine ați venit în România”. Concertul în sine, încheiat cu imnul de stat al Iranului, a fost superb. Deși invitații au așteptat jumătate de oră până să înceapă concertul, au așteptat apoi voit minute bune aplaudând prestația de excepție a ansamblului. 

 

Citeşte mai departe: Cum au fost Zilele Artei Iraniene


Las la sfârșit mulțumirile pentru că merg la oameni pe care îi cunosc și știu că sunt caracterizați de modestie. În primul rând este vorba de domnul doctor în relații internaționale Bahodor Aminian Jazi. Sunt aproape trei ani de când domnia sa este ambasadorul Republicii Islamice Iran la București. De când a venit domnia sa la conducerea acestei ambasade s-au înmulțit acțiunile culturale valoroase iraniene în România. Anul trecut a organizat Săptămâna Culturii Iraniene în România, eveniment de amploare fără precedent în țara noastră. S-au înmulțit concertele de muzică tradițională iraniană, nu numai la București, dar și la Craiova și Cluj. Cineva ar putea spune că totul vine pe linia promovării culturale a culturii iraniene promovate de noul regim politic al președintelui Rohani. Dar anul trecut la Teheran era la putere regimul președintelui Ahmadinejad. Tot anul trecut un meșter olar iranian a mers la Iași la Festivalul Culturii Cucuteni, încântând publicul cu minunile ceramicii pictate iraniene și câștigând premii. Tot cu sprijinul domnului Aminiam am organizat eu expoziția de artă persană ”Iranul, leagăn de cultură și civilizație” la Biblioteca Județeană ”Dinicu Golescu” Argeș, prezentând publicului argeșean frumusețea artei persane. Pagini întregi ale caietului studențesc destinat sugestiilor publicului s-au umplut de cuvinte de laudă aduse poporului iranian, culturii lor bogate și organizatorilor. Succesul obținut de această expoziție mă determină să repet evenimentul, să îl dezvolt. Dar nu numai domnul ambasador merită mulțumiri, ci întreg personalul ambasadei iraniene la București. Orice acțiune presupune cheltuieli financiare, coordonare și efort. Din partea publicului român, mulțumesc personalului Ambasadei Republicii Islamice Iran la București pentru organizarea acestor acțiuni culturale și pentru cele viitoare, pentru că ajutați apropierea popoarelor noastre mereu prietene.                   

Alegeri prezidențiale în Iran mâine 14 iunie 2014

Astăzi de dimineață, cu 24 de ore înaintea deschiderii secțiilor de vot, a luat sfârșit campania electorală. Mâine peste 50,5 de milioane de cetățeni iranieni sunt așteptați la vot, pentru ei fiind amenajate mai mult de 66 de mii de secții de votare. Electoratul iranian va vota mâine și pentru alegerea consiliilor locale. Pentru iranienii din străinătate sunt amenajate 285 de secții de votare în diferite țări ale lumii. În România cetățenii iranienii pot vota la Consulatul Ambasadei Republicii Islamice Iran la București, Bulevardul Lascăr Catargiu numărul 39, lângă Piața Victoriei.

Citeşte mai departe: Alegeri prezidențiale în Iran mâine 14 iunie 2014
Campania electorală s-a caracterizat prin reclame excesive și turnee electorale ale candidaților în diferite regiuni ale țării. Discursurile pline de pasiune și de promisiunile candidaților au pus pe gânduri electoratul iranian. Eu sunt de acord ca Iranul ar putea deveni cea mai dezvoltată țară a lumii, cum promit toți candidații, căci are resurse naturale impresionante și o populație foarte bine pregătită și educată. Îi trebuie însă o conducere profesionistă, manageri care să gestioneze această imensă bogăție, domeniu la care până acum țara nu a excelat.
Campania electorală a avut la start opt candidați, trecuți de filtrul Consiliului Gardienilor. Pe 10 iunie de dimineață s-a retras din cursa electorală Gholam-Ali Haddad-Adel1 iar noaptea târziu și Mohammad Reza Aref. Ne așteptam la retragerea lui Adel căci domnia sa făcuse o înțelegere (Alianța celor 3) cu Mohammad-Baqer Qalibaf și Ali-Akbar Velayati. Această alianță electorală conservatoare stabilea că doi dintre cei trei membri se vor retrage în favoarea candidatului cel mai bine cotat de sondajele de opinie. Dintre cei trei, Qalibaf (actualul primar al Teheranului) a stat cel mai bine în sondaje pe perioada campaniei electorale, dar Velayati nu s-a mai retras, hotărât să își încerce și el șansele. 
Retragerea lui Mohammad Reza Aref2 a fost însă o surpriză, domnia sa fiind principalul candidat reformist. Cauza retragerii o reprezintă tot sondajele de opinie care l-au ridicat pe Rohani (celălalt candidat mai apropiat de tabăra reformistă) deasupra lui Aref. În această situație, pentru a nu împărți voturile taberei reformiste, liderii naționali ai taberei reformiste (foștii președinți Rafsanjani și Khatami) l-au convins pe Aref să se retragă. Deși nu a nominalizat în favoarea cui se retrage, este limpede că retragerea lui Aref vine în avantajul lui Rohani.
Fluctuațiile din sondajele de opinie au fost cauzate în principal de dezbaterile politice televizate în direct. La televiziunea publică, de trei ori, au fost invitați toți candidații. Prima dezbatere a fost dedicată problemelor economice, s-a desfășurat pe 31 mai, candidatul Aref adunând cele mai multe puncte. A doua dezbatere s-a desfășurat pe 5 iunie, a fost dedicată artelor și culturii, dominată de Rohani. Ultima dezbatere comună a avut loc pe 7 iunie și a fost dedicată politicii interne și externe, dominată tot de Rohani.3
Au rămas astfel șase candidați: Saeed Jalili (secretar al Consiliului Național Suprem de Apărare al Iranului și negociator al dosarului nuclear iranian); Mohammad-Baqer Qalibaf (primar al Teheranului); Ali-Akbar Velayati (fost ministru de externe); Hassan Rohani (președintele Centrului pentru Cercetări Strategice din Consiliul Oportunităților); Mohammad Gharazi (fost ministru al telecomunicațiilor) și Mohsen Rezaei (secretar al Consiliului Oportunităților).
În afară de Rohani, toți sunt candidați apropiați conservatorilor și voturile vor fi extrem de divizate. Nici eu și nici presa iraniană4 nu se așteaptă la vreun câștigător la prezidențialele de mâine. Greu de crezut că vreunul dintre ei (chiar Rohani, singurul reformist) vor obține jumătate plus un vot la aceste alegeri. În acest caz, în ordinea voturilor obținute, primii doi vor participa la al doilea tur de scrutin care se va desfășura vinerea viitoare. Dintre cei doi, candidatul cu cele mai multe voturi obținute va deveni președintele țării pentru următorii patru ani. Unul dintre cei doi finaliști va fi aproape sigur Rohani, el strânge toate voturile reformiștilor. Cel de al doilea va fi probabil Qalibaf, dintre conservatori domnia sa este cel mai bine cotat de sondajele de opinie. Dar asta vom ști sigur mâine noapte.
www.iranul.ro urmărește cu atenție alegerile prezidențiale din Iran. Aici veți găsi primele rezultate ale numărătorii voturilor, preluate direct din presa iraniană.

________________________________________________________________

1 http://www.iranul.ro/index.php/analiza/eveniment/192-gholam-ali-haddad-adel-s-a-retras-din-cursa-electorala
2 http://www.iranul.ro/index.php/analiza/eveniment/193-candidatul-reformist-aref-s-a-retras-din-cursa-prezidentiala

3 http://en.wikipedia.org/wiki/Opinion_polling_for_the_Iranian_presidential_election,_2013
4 http://www.presstv.ir/detail/2013/06/13/308692/iran-election-will-go-to-runoff-poll/


   

Analiza noului Iran

Am trăit ultimii zece ani de zile la Teheran printre iranieni și am văzut schimbarea Iranului. Am văzut dorința schimbării în opinia oamenilor, în presă, în activitatea statului. Pentru mine alegerile prezidențiale de anul acesta nu au adus surprize, a câștigat candidatul care a venit cu cel mai limpede program de schimbare. Iranienii vor schimbarea.

 

Citeşte mai departe: Analiza noului Iran 

 


În primul rând este vorba de electorat, căci el a dat votul de încredere domnului Hassan Rohani și astfel a câștigat alegerile prezidențiale de pe 14 iunie din primul tur de scrutin. În al doilea rând este vorba de regimul teocratic al statului, condus ferm de Liderul Suprem al Iranului, care după validarea câștigării alegerilor l-a sprijinit constant pe noul președinte ales. În al treilea rând este vorba despre presa iraniană, mult mai liberă și corectă decât își imaginează opinia publică internațională, care a prezentat corect și constant acțiunile noii puteri executive de la Teheran. Concluzia este clară: Iranul vrea schimbarea și normalizarea relațiilor cu Occidentul.
Schimbarea a fost cuvântul cheie al participării delegației iraniene la Adunarea Generală a ONU. Președintele Rohani, cu sprijinul ferm al poporului și al regimului teocrat iranian a venit în fața planetei rostind mesajul clar al Iranului: Nu vrem arme! Nu vrem tensiuni! Ne vrem numai drepturile! Iubim pacea! Putem consolida pacea pe baza încrederii și respectului reciproc! Am ascultat discursul domniei sale în persană, mesajul este clar fără nici o urmă de îndoială. Acesta nu este numai mesajul președintelui Rohani, este mesajul poporului iranian, este mesajul parlamentului iranian, este mesajul sistemului teocratic iranian.
Mă așteptam la un asemenea discurs al președintelui iranian, surpriza a venit din partea președintelui Obama care a vorbit telefonic cu președintele Rohani. Este primul contact la un asemenea nivel dintre cele două țări de la Revoluția Islamică și până astăzi. Chiar dacă nu s-au întâlnit, cei doi lideri și-au exprimat dorința de schimbare, de finalizare a tensiunilor. Mai mult decât atât, diplomații americani au înapoiat delegației iraniene un potir antic iranian din argint, un simbol al vechii civilizații persane, sustras din Iran de hoții de obiecte antice. Mi-a plăcut acest gest frumos. Nu mi-a plăcut însă gestul premierului israelian care a acuzat imediat discursul președintelui iranian drept batjocoritor și al Iranului de înșelătorie. Înțeleg că domnul Hetanyahu își promovează interesele regimului pe care îl conduce și este speriat. Mesajul sincer și clar al Iranului nu are echivoc. Cum veți mai demoniza Iranul de acum înainte domnule premier, când este evident caracterul pașnic al programului nuclear iranian? Veți fabrica un nou pretext?   
În fond principalul motiv al tensionării relațiilor dintre Iran și Occident este atitudinea Republicii Islamice Iran față de acțiunile Israelului îndreptate împotriva poporului palestinian. Lobby-ul puternic israelian din Occident atacă sălbatic Iranul de mai bine de trei decenii, dar îi lipsește legitimitatea. Dacă îi lipsește, nu este o problemă, va crea una. Și Hitler a fabricat un motiv pentru invadarea Ploniei. Acest lobby israelian a creat o imagine în care Iranul este văzut ca o amenințare pentru pacea planetei.
Să analizăm așadar dosarul nuclear iranian. Primele informații referitoare la un program nuclear iranian au fost aduse în presa internațională de gruparea People’s Mujahedin of Iran. Este vorba de o organizație teroristă scoasă de pe lista organizațiilor teroriste la insistența lobby-ului israelian în anul 2012. În timpul războiului dintre Irak și Iran această organizație (cu sprijinul armat al regimului dictatorului Saddam Hussein) a furnizat informații inamicului și chiar a atacat militar Iranul. Au luptat iranieni vânduți dușmanului de o parte și iranieni care își apărau țara de cealaltă parte. Este vorba de o organizație teroristă care a ucis cetățeni occidentali, și-a atacat propria țară și a dovedit o ură inumană la adresa regimului politic republican de la Teheran. În același timp, această organizație teroristă este în continuare finanțată de Occident pentru a lovi în regimul politic de la Teheran.
Regimul monarhic iranian a început încă din anii 50 ai secolului trecut să pună bazele producerii energiei electrice atomice, cu Sprijinul Statelor Unite ale Americii. A venit Revoluția Islamică din Iran din 1979 și înlăturarea regimului monarhic cu un regim republican arbitrat de teocrația iraniană. Noua putere de la Teheran a părăsit tabără americană nu pentru a merge în cea sovietică, ci pentru a promova interesele poporului iranian din afara Războiului Rece. Locul specialiștilor nucleari americani și germani a fost luat de cei ruși.
Folosind pretextul dosarului nuclear iranian și acuzații nedovedite că Iranul ar căuta obținerea de arme atomice, Occidentul a impus sancțiuni ilegale dure Iranului. Aceste sancțiuni nu au afectat însă regimul politic de la Teheran ci poporul iranian. Efectele sancțiunilor occidentale asupra economiei Iranului sunt în continuare în vigoare și subminează puternic economia statului. Dar aceste sancțiuni nedrepte nu au zdrobit voința regimului iranian, sancțiunile au exacerbat spiritul național al poporului iranian, nemulțumit de nedreptatea Occidentală. Inspecții internaționale repetate ale Agenției Internaționale a Energiei Atomice nu au adus probe care să arate că Iranul ar căuta arma atomică.
Fostul președinte iranian Ahmadinejad a fost în mod limpede imaginea nemulțumirii populare iraniene. Eu nu am sprijinit atitudinea domniei sale, lipsită de diplomație, cu care se adresa societății internaționale. Discursurile sale, intenționat greșit traduse, au fost preluate imediat de presa influențată de israelieni pentru a demoniza regimul politic iranian și această țară. În mod cu totul eronat, Iranul și Occidentul au ajuns dușmani fățiși, deși adevăratul instigator al urii a fost întotdeauna regimul israelian. Adică Israelul, deținător a aproximativ 200 de arme atomice, acuză Iranul de încercare de a construi arme atomice. Lipsa unei ambasade americane în Iran care să îi ofere înformații corecte despre țară, calitatea îndoielnică a informațiilor folosite de SUA (informații acordate de dușmanii Iranului) și puternicul lobby israelian au dus tensiunea dintre Occident și Iran în pragul declanșării acțiunilor militare.
În mod repetat și constant, Republica Islamică Iran a respins acuzațiile referitoare la folosirea programului nuclear în alte scopuri decât pașnice. În fond ce ar putea face Iranul dacă ar avea arme atomice? Răspunsul este clar: NIMIC. Iranul nu deține vectori capabili să ducă aceste arme până în îndepărtatul Occident. Israelul, dușmanul feroce al Iranului, ar fi în raza de acțiune a potențialelor rachete nucleare iraniene, dar asta ar însemna reacția imediată israeliană. În cazul unui atac atomic, numai Teheranul cu cei aproape 10 milioane de locuitori ar avea mai multe victime decât numărul dublu al populației totale a Israelului. În mod repetat Liderul Suprem al Iranului, autoritatea supremă a țării, a asigurat populația țării și comunitatea internațională că Iranul nu caută înarmarea nucleară. Este normal să nu o caute, căci și-ar pierde credibilitatea și în fața populației și pe scena internațională. În plus, Iranul este membru al Tratatului de Neproliferare și membru în Comisia Internațională a Energiei Atomice, fabricarea armelor atomice îi este interzisă prin contract semnat.
Acum să analizăm încăpățânarea cu care urmărește Iranul producerea energiei electrice nucleare. Este ea justificată? În primul rând o simplă privire pe harta țării ne arată lipsa marilor cursuri de apă, de unde ar putea fi produsă energie electrică prin hidrocentrale. Iranul este la ora aceasta cea mai mare putere economică a Orientului Mijlociu, așadar un mare consumator de energie electrică. Energia alternativă verde (eoliană și voltaică) s-a dezvoltat mult în ultimii ani în Iran, ajungând ca anul trecut să asigure un procent din necesarul de energie electrică a țării. Dezvoltarea acestui sector va lua amploare în viitor, dar chiar și așa tot produce prea puțin. În momentul de față 98% din necesarul energetic iranian este produs prin arderea gazului natural și al petrolului, cu poluarea aferentă. Este adevărat că Iranul deține zăcăminte impresionante cu acești combustibili fosili, dar aceste zăcăminte sunt finite. Ele se vor termina. Mult mai inteligent este să se obțină energia electrică atomică iar gazul natural și petrolul să fie exportate: asta ar reduce și prețul acestor hidrocarburi pe plan mondial și ar aduce bani frumoși țării, bani ce ar îmbunătăți calitatea vieții poporului iranian.
Această explicație este atât de limpede încât și Occidentul acceptă dreptul Iranului de a deține tehnologie atomică pașnică. Ultima declarație în acest sens în aparține președintelui Obama și datează de săptămâna trecută. În situația asta ne gândim pe ce se bazează sancțiunile Ociidentului? Pe suspiciuni și informații ale dușmanilor Iranului, supoziții demontate în mod repetat de inspectorii internațional? Nu se mai bazează dreptul pe supoziția de nevinovăție a acuzatului până în momentul în care vina îi este demonstrată? Uite că nu!
Iranul nu a comis nici o agresiune în ultimul secol, dar a fost în mod repetat atacat armat direct, ba chiar și ocupat de URSS, SUA, Marea Britanie și Irak. Asta nu arată dorința de pace a unui popor? Cum să bănuiesc eu Iranul că ar dori arme chimice și atomice, că ar avea intenții belicoase, când această țară a trecut recent printr-un pustiitor război? Atacând Iranul în 1980, Irakul lui Saddam a început un război care a durat opt ani de zile, cu sute de mii de morți de ambele tabere. Abia s-au cicatrizat rănile societății iraniene după acest război. Sprijinit de Occident și de unele state arabe, Irakul a atacat Iranul folosind și arme chimice interzise de convențiile internaționale în vigoare. În multe rânduri am văzut iranieni, femei, bărbați și copii afectați de efectele ireversibile ale acestor arme. În fond, am trăit aproape zece ani de zile în Iran. Știu cât urăsc iranienii războiul și mai ales armele chimice. Aproape că nu există familie în Iran care să nu fi plătit prețul sângeros de apărare a țării: un tată, un unchi, o mamă, o soră, un soț, un frate sau mai mulți. Armata lui Saddam a bombardat în mod repetat centre civile ale Iranului din spatele frontului, toată societatea a plătit prețul războiului nu numai combatanții din tranșee. Asta nu se uită!
De când am deschis această pagină de internet am prezentat corect poporul iranian românilor. Cu bune și cu rele. Deși acest articol pare părtinitor, nu este. Este corect. Am trăit printre iranieni, știu cum gândesc, am văzut rănile provocate de războiul cu Irakul. Am fost la Khoramshahr, oraș iranian la granița cu Irakul, oraș șters de pe fața pământului de cotropitorii irakieni și reconstruit de iranieni. Am fost la Schalamche, o mică localitate aflată la cel mai sudic punct de trecere frontieră dintre Iran și Irak. Tancuri carbonizate încă mai arată locul încleștării feroce dintre cele două state vecine. Când ajung acolo iranienii se descalță, să nu calce încălțați pe locurile udate atât de mult de sângele fraților lor. Războiul de apărare al Iranului este atât de prezent în viața, cultura și presa acestei țări încât chiar și străinul vede dimensiunea enormă a blestemului aruncat asupra țării de ororile războiului. Asta trebuia să vadă domnul premier Netanyahu înainte de a acuza Iranul de dorința înarmării nucleare. Oare nu a trecut și Israelul, în scurta lui istorie, de atâtea ori prin ororile războiului?
Toate astea mă fac să sprijin prezumția de nevinovăție a acestui popor și a liderilor lui, să cred în victoria corectitudinii și a adevărului în fața falsului și a minciunii. 

_________________________________________________________________  
În fotografie este Dr. Mihai Cernătescu, autorul articolului, îmbrăcat cu haine populare curde la Săptămâna Culturii Iraniene, Muzeul Țăranului Român, 22.06.2012.    

 

Economia pierdută în promisiunile electorale

Au început emisiunile electorale televizate care permit celor opt candidați acceptați pentru alegeril eprezidențiale să își prezinte programele politice. Candidații abordează generos domeniul economiei dar uită flagrant domeniul turismului și sar peste profitul pe care îl poate aduce acesta.

Citeşte mai departe: Economia pierdută în promisiunile electorale
De patru zile a început campania electorală prezidențială dar de pe pereții orașelor lipsesc posterele electorale. Nu au apărut încă afișele, posterele și promisiunile candidaților. Nu se văd postere electorale pe geamurile mașinilor, străzile nu arată că a început campania electorală. Numai programele televizate pot dovedi ca într-adevăr a început campania electorală.
Este indiscutabil că subiectul zilei îl reprezintă domeniul economic. Candidații apar la televizor și lămuresc telespectatorii cum vor însănătoși ei economia țării, cum vor pune pâine pe mesele oamenilor. Economia slăbită în ultimii ani de zile, cu toate problemele ei, o vor îndrepta în mai puțin de un an de zile. Dar încă nici unul dintre candidați nu a explicat concret  cum va însănătoși economia.
Au mai rămas câteva săptămâni până la alegeri și schimbarea actualului executiv. Va fi schimbată și conducerea Organizației Patrimoniului Cultural și Turismului, dar nici unul dintre candidați nu abordează acest subiect. Unii dintre candidați au trecut rapid pe lângă subiect, alții nu l-au amintit deloc. Ei uită flagrant că turismul poate fi o sursă importantă de venit și că Turcia vecină câștigă din turism mai mult decât câștigă Iranul din vânzarea petrolului. Unele atingeri ușoare ale domeniului turistic de către candidați arată limpede că nici unul dintre ei nu are un program economic pus la punct. Poate că unii dintre candidați nu se așteptau să treacă de filtrul Consiliului Grdienilor  și de aceea nu au un program real pentru domeniile economic, cultural și politic.
Negociatorul dosarului nuclear iranian vorbește despre economie. Saeed Jalili a păși brusc pe scena electorală, fără să își dea bine seama ce se întâmplă. Acceptarea candidaturii lui de către Consiliul Gardienilor a adus numeroase critici. Candidatura domniei sale este norocoasă și criticile pe care le aduce actualului executiv s-au înmulțit rapid.
Mesajul electoral televizat al domniei sale se bazează în principal pe religie, politică externă și economie, cu o atingere slabă la adresa culturii. În timpul emisiunii televizate ”În fața camerei” de la Canalul 1, Jalili a spus că este convins că religia și o viață sănătoasă pot aduce îmbunătății viața poporului. Acțiunile domniei sale ca președinte al țării vor asigura o viață corectă oamenilor. Domnia sa a continuat spunând că ”unele instituții culturale au un mare buget” după cum urmează: ”Atunci când se verifică activitatea organizațiilor culturale, aceste răspund că nu au buget. De exemplu în domeniul științelor umaniste, universitățile cheltuiesc bani iar studenții își pierd anii tinereții pantru ca în final să ajungă la o altă meserie decât cea pentru care s-au pregătit.”
Duminică seara domnul Jalili a fost la Canalul 2 unde a declarat că oficialii țării trebuie să asculte vocea poporului. A subliniat că Iranul are o capacitate bună de producție internă, după cum urmează: ”Una dintre prioritățile economiei este configurația executivă. Noi vom modifica circumstanțele economice pentru a răspunde provocărilor.”
Velayati: ”Eu rămân până la sfârșit!”. Velayati este cunoscut drept diplomatul acestor alegeri prezidențiale, el ocupând 16 ani de zile funcția de ministru de externe. În aparițiile televizate domnia sa a abordat numai domeniile economic și politic, nu a atins deloc cultura. În zilele trecute, domnia sa a subliniant că nu se va retrage din cursa electorală și că ”Eu rămân până la sfârșit!”. Această subliniere vine datorită faptului că domnia sa face parte împreună cu Qalibaf și Adel din Grpul Celor 3, alianță electorală conservatoare care anterior specificase că va sprijini numai unul dintre cei trei participanți.
Velayati a declarat că în cazul în care va fi votat președinte, la fecare 100 de zile va da o dare de seamă în fața poporului despre activitatea executivului. Domnia sa consideră că cea mai mare problemă a acestor zile a poporului este problema economică. Pentru ajutarea rezolvării problemei economice, domnia sa propune revigorarea Drumului Mătăsii.
Mohammad Reza Aref nu este încă limpede din partea cărui partid candidează la actualele alegeri prezidențiale, dar este singurul candidat care în declarațiile televizate a atins problema turismului. Domnia sa a apărut la programul Jam Jam (program destinat iranienilor din afara țării) și s-a adresat ambasadorilor Iranului din întreaga lume: ”Executivul viitor trebuie să folosească acest imens potențial și să îmbunătățească relațiile internaționale ale țării”. Domnia sa a subliniat că trebuie folosită diplomația științifică, culturală și media în relațiile cu alte țări iar conflictele politice trebuie separate de problemele iranienilor din afara țării. Aref a declarat că dezvoltarea domeniului turistic în Iran poate crea 200 de mii de noi locuri de muncă.
Candidatul reformist a continuat referitor la amestecul siguranței în domeniul culturii: ”Acest amestec nu este sub nici o formă corect. Avem nevoie de cinema și teatru tinere. Trebuie să înființăm organizații culturale pentru oameni, cinematografe, teatre, săli de concerte... Trebuie să sprijinim nevoile oamenilor”. Aref a declarat că trebuie sprijinite publicarea de cărți și de reviste. Avem în vedere modificări aduse legii publicațiilor pentru a îndepărta ezitările de astăzi ale revoluției culturale. După aceste declarații, a început prezentarea filmului electoral al acestui candidat, dar s-a întrerupt imediat. Canalul Jam Jam a anunțat apoi că o problemă tehnică a întrerupt filmul electoral al candidatului reformist. 
Mohsen Rezaei este candidatul cu cele mai multe prezențe în campaniile electorale, deși nu a reușit încă să câștige încă nici una. Este al dolea candidat care a atins problema și industria turismului în aparițiile televizate. Domnia sa a spus că va inființa în Iran orașe turistice.
Rezaei a vorbit mult despre greutățile economice ale oamenilor, a criticat corupția, mita și discriminarea din instituțiile țării. A abordat și criticat dur devalorizarea monedei naționale: ”Moneda națională este o mândrie și un simbol al identității naționale. Moneda noastră este în cădere și vor să o treacă sub tăcere.” Domnia sa a spus că economia și viața poporului trebuie să fie prioritare: ”Trebuie ca viața, economia, cultura și arhitectura civilizației noatre să le îndreptăm.”
Alte domenii importante pentru domnia sa sunt crearea de locuri de muncă: ”Eu voi crea locuri de muncă pentru cinci milioane de casnici. De la femeile casnice și până la tinerii studenți absolvenți. Voi crea locuri de muncă pentru ei în casele lor: părți componente de calculatoare, televizoare și alte îndeletniciri. Piesele fabricate în Singapore, Coreea de Sud, Taiwan și China se vor fabrica în casele iranienilor.”
Rezaei a abordat și domeniul turismului și a declarat că va înființa orașe turistice în Iran pentru ca țara să nu mai fie dependentă de petrol: ”Voi folosi o trategie de foarfecă și voi termina dependența de petrol”.
Mohammad Gharazi  este alt candidat care a apărut la canalul Jam Jam. Domnia sa a abordat devalorizarea monedei naționale în fața dolarului american: ”Devalorizarea accentuată a monedei naționale scade puterea politică și economică a țării. În ultimii o sută de ani poporul iranian a suportat această devalorizare.”
Este adevărat că ultimii opt ani ai executivului Ahmadinajad a tratat cultura ca o problemă secundară. Dar se pare că noii candidați nu au chiar nici un program referitor la cultură și turism. Criticații conducători ai organizațiilor culturale ale țării își vor părăsi posturile în căteva luni de zile. Chiar este interesant ce va aduce culturii și turismului noul executiv.

________________________________________________________________
Articol preluat de pe pagina de internet a Organizațiai Patrimoniului Cultural al Iranului. Sursă: http://www.chn.ir/NSite/FullStory/News/?Id=105016&Serv=2&SGr=24
  

Discuții fructuoase Iran – G5+1 la ONU

Miniștrii de externe ai țărilor membre în Consiliul de Securitate ONU (Marea Britanie, China, Franța, Rusia, Statele Unite ale Americii) plus Germania s-au întâlnit ieri 26 septembrie în cadrul Adunării Generale a ONU cu ministrul de externe iranian. Delegația G+1 a fost condusă de doamna Catherine Ashton, ministra de externe a Uniunii Europene. Discuțiile s-a axat pe dosarul nuclear al Iranului, părțile convenind pentru continuarea dialogului luna viitoare la Geneva.
Citeşte mai departe: Discuții fructuoase Iran – G5+1 la ONU

După terminarea rundei de negocieri, doamna Ashton a apreciat discuția ”atât de deschisă” a ministrului iranian de externe și a declarat: ”Întâlnirea a fost substanțială cu o atmosferă bună, energică. Am analizat cum vom continua aceste discuții într-un timp ambițios pentru a face progrese rapide. Am convenit să ne întâlnim la Geneva pe 15 și 16 octombrie pentru a continua negocierile, pentru a merge mai departe pe baza discuțiilor de astăzi și a continua încrezător acest proces. Vrem să alocăm timpul de la Geneva pentru a aborda detaliile practice. Sunt încrezătoare în succesele pe care le vom avea, dar toți trebuie să știm că trebuie să fim foarte practici.” Domnia sa a continuat spunând că, legat de continuarea discuțiilor, Iranul putea răspunde propunerii G5+1 sau putea propune altă dată.
Domnul William Hague, ministru de externe al Marii Britanii, a declarat după întâlnire: ”Tonul și spiritul întâlnirii au fost foarte bune. Observăm o mare îmbunătățire față de tonul și spiritul discuțiilor anterioare, eu personal îi mulțumesc domnului ministru Zarif pentru asta.”

După întâlnirea de ieri domnul John Kerry a declarat emisiunii ”60 Minutes” a Canalului CBS News: ”SUA nu va ridica sancțiunile până când nu va fi clar că procesul este verificabil, limpede și transparent. Oricum noi știm exact ce va face Iranul cu programul său atomic”. Domnia sa a continuat spunând că sancțiunile ar putea fi ușurate dacp Iranul va coopera cu agențiile internaționale care monitorizează programul său atomic.1

Iranul și Grupul 5+1 au mai avut câteva runde de negocieri pe o seamă de probleme, principala fiind programul nuclear al Teheranului. Ultima rundă de discuții s-a desfășurat în aprilie la Almaty în Kazakhstan.
Statele Unite ale Americii, Israelul și unii aliați occidentali ai lor acuză în mod repetat Iranul că ar urmări scopuri militare prin programul nuclear pe care îl dezvoltă. Această acuzație nefondată a fost folosită ca pretext pentru impunerea de sancțiuni economice și financiare Iranului. Iranul a respins acuzațiile, argumentând că este semnatar al Acordului de Neproliferare (NPT) și membru al Agenției Internaționale pentru Energia Atomică (IAEA), având astfel dreptul de a folosi tehnologia nucleară în scopuri pașnice. IAEA a întreprins numeroase inspecții la facilitățile nucleare din Iran dau nu s-a găsit nici o dovadă care să arate că programul nuclear iranian a fost îndreptat spre scopuri militare.
Președintele iranian Hassa Rohani, care și-a început mandatul la 4 august 2013, a cerut la 6 august ”discuții serioase cu partea străină” pe marginea programului nuclear iranian. Domnia sa a promis că Republica Islamică Iran monitorizează atent măsurile luate de SUA și va răspunde promt mișcărilor ”practice și constructive” dictate de la Washington. Președintele iranian a declarat că este gata să susțină discuții cu orice țară din lume pe baza intereselor Republicii Islamice Iran.
دور جديد گفت‌وگوهاي ايران و گروه ۱+۵ با حضور «وزيران خارجه» هفت كشور ايران، آمريكا، روسيه، فرانسه، انگليس، آلمان و چين عصرپنجشنبه به وقت محلي به ميزباني نيويورك برگزار و توافق شد كه دور بعدي مذاكرات در روزهاي ۲۳ و ۲۴ مهرماه جاري در ژنو برگزار شود.
_________________________________________________________________

Sursă articol: http://www.presstv.ir/detail/2013/09/27/326234/iran-p51-hold-substantial-talks-at-un/
Sursă fotografie: http://www.irna.com/html/1392/13920705/80833973.htm

1 http://www.presstv.ir/detail/2013/09/27/326268/us-may-ease-iran-sanctions-in-months/
  

 

Alegeri prezidențiale în Iran 2013

Odată cu apropierea scrutinului din 14 iunie 2014, scena politică iraniană devine tot mai fierbinte. Cei opt candidați, aprobați de Consiliul Gardienilor pentru a candida, dau declarații din ce în ce mai impresionante. La rândul lor, liderii regimului de la Teheran solicită poporului să participe în număr cât mai mare la aceste alegeri pentru a legitima actuala putere politică a țării. În același timp, presa străină critică regimul teocrat care permine numai unui număr de candidați credincioși regimului să participe la alegeri.1

Citeşte mai departe: Alegeri prezidențiale în Iran 2013
Ayatollahul Khamenei, Liderul Suprem al Iranului, a declarat în mod repetat referitor la votul lui: ”Liderul are un vot. Sunt și eu la fel ca și ceilați cetățeni: am un vot. Votul meu este secret și așa va rămâne până când îl voi pune în urnă. Nimeni nu știe cu cine voi vota eu. Este foarte mică probabilitatea ca acea comisie electorală care va număra voturile secției la care voi vota să găsească votul meu și să afle cu cine am votat. Nimeni nu poate spune că eu voi sprijini un anume candidat, iar dacă o va face să știți că nu este adevărat.”2
Cu un vot, Liderul Suprem controlează deja toate instituțiile importante ale statului (forțele armate, puterea judecătorească, Consiliul Gardienilor, Adunarea Experților și parlamentul) în afara președintelui Ahmadinejad. Lista celor opt candidați aprobați este ”de risc zero pentru puterea clerică a Iranului, clericii nu riscă nimic”.3

________________________________________________________________
1 http://www.france24.com/en/20130523-iran-stacks-poll-with-safe-khamenei-men-analysts
2 http://www.parsnews.com/%D8%AE%D8%A8%D8%B1-%D8%A7%D8%AE%D8%A8%D8%A7%D8%B1-%D8%B3%DB%8C%D8%A7%D8%B3%DB%8C/50967-%D9%86%D8%AE%D9%88%D8%A7%D9%87%D8%AF-%D8%B1%D9%87%D8%A8%D8%B1-%D8%A7%D9%86%D9%82%D9%84%D8%A7%D8%A8-%D9%85%D8%B7%D9%84%D8%B9-%D9%87%DB%8C%DA%86-%DA%A9%D8%B3/
3 http://www.france24.com/en/20130523-iran-stacks-poll-with-safe-khamenei-men-analysts
Sursă fotografie: http://blogs.blouinnews.com/blouinbeatpolitics/tag/iranian-presidential-election/

Lacul Urumieh moare

Experții de mediu iranieni afirmă că dacă nu se iau măsuri ferme în acest sens, până la sfârșitul verii viitoare, partea sudică a Lacului Urumieh se va usca.

Citeşte mai departe: Lacul Urumieh moare

Una dintre marile probleme de mediu cu care se confruntă în ultimii ani Republica Islamică Iran este uscarea Lacului Urumieh. Am mai scris despre această situație din Iran și despre frumosul Lac Urumieh, unul dintre simbolurile culturii persane. Astăzi de dimineață, când răsfoiam presa persană, a găsit un articol de specialitate referitor la Lacul Urumieh. Articolul este pur și simplu îngrijorător, concluziile specialiștilor iranieni fiind că jumătatea sudică a lacului va dispărea până la sfârșitul verii viitoare.
Având în vedere sensibilitatea acestui subiect, așa cum era de așteptat, toți candidații la alegerile predizențiale din vara acestui an au abordat chestiunea uscării Lacului Urumieh. Câștigătorul alegerilor, actualul președinte Hassan Rohani, pe timpul campaniei electorale a promis în mod ferm salvarea lacului. Campania a trecut, au trecut și alegerile, iar de salvarea lacului nu se mai aude nimic. În presa iraniană s-au discutat o serie de scenarii, care mai de care mai impresionante: devierea cursului râului Aras; aducerea apei necesare din Marea Caspică; .... În final, de o lună de zile de când noua administrație de la Teheran ți-a preluat mandatul, nu se mai aude nimic. Oricum ar fi, toate aceste proiecte bombastice sunt sortite eșecului datorită costurilor enorme, efectelor generate de devierea unui râu de graniță și distrugerea ecosistemelor existente prin devierea unei cantități atât de mari de apă.
Cum spunea și articolul îngrijorător de dimineață, singura soluție viabilă pentru salvarea Lacului Urumieh este gestionarea corectă a surselor de apă din regiune, nu aducerea apei de la sute de kilometri. Ar fi suficient măcar pentru supraviețuirea lacului. Agricultura intensivă în apropierea lacului (cu irigațiile pe care le presupune) și consumul de apă al zonelor industriale adiacente lipsesc lacul de apa necesară supraviețuirii. Este exemplul standard al acțiunii societății umane nepăsătoare față de distrugerea ireparabilă a naturii, exemplu pe care îl vedem atât de des oriunde ne aruncăm ochii. Mai grav este că regiunea de nord vest a Iranului adiacentă Lacului Urumieh se află printre cele mai dezvoltate din punct de vedere agricol și industrial din Iran și din Orientul Mijlociu. Nu este o zonă săracă. Atât statul iranian (prin instituțiile sale) cât și simplii agricultori își pot permite o admiministrare a apei solului și subsolului mult mai prietenoasă cu mediul natural. Oare dacă statul iranian ar acorda subvenții agriculturii și industriei din regiunea lacului pentru a scădea cantitatea apei folosite de oameni, nu ar ajunge mai multă apă în lac?
Oricare ar fi soluția, ea trebuie să vină cât mai repede și să salveze Lacul Urumieh de uscare. Dacă nu, întreaga zonă se va transforma într-un deșert sărat, milioane de oameni vor fi siliți să părăsească regiunea. Va fi prea târziu atunci să se mai întrebe oamenii de ce s-a ajuns atât de departe, cât au câștigat din agricultură și industrie, iar efectele vor fi ireversibile.
_________________________________________________________________ 
http://www.iranul.ro/index.php/analiza/140-supravietuieste-lacul-urumieh
http://www.chn.ir/NSite/FullStory/News/?Id=106434&Serv=2&SGr=25
Sursă fotografie: http://www.chn.ir/NSite/FullStory/News/?Id=106434&Serv=2&SGr=25

Alegeri în Iran 2013 și SUA

”SUA nu este în măsură să judece procesul electoral din Iran” declară un analist politic iranian. Mohammad Marandi, analist politic iranian și profesor la Universitatea din Teheran, declară că SUA sprijină dictaturile din lume: ”SUA nu critică Israelul pentru politica lui de apartheid. Nu critică Arabia Saudită, Qatarul, Emiratele Arabe Unite, Iordania și alte dictaturi. Aliații americanilor din Orient, precum Arabia Saudită și Qatarul nu numai că nu au democrație sau alegeri, nici măcar nu au o constituție. Ei răspândesc (SUA și aliații lor) extremismul religios și terorismul pe care îl vedem acum în Africa de Nord și în Siria. SUA au sprijinit până la capăt pe fostul conducător egiptean Hosni Mubarak și pe dictatorul tunisian alungat Zine El Abidine Ben Ali.”

Citeşte mai departe: Alegeri în Iran 2013 și SUA
Referitor la sprijinul american pentru milițiile din Siria, Marandi a declarat că SUA finanțează acei teroriști și forțele al-Qaeda pe care le-a folosit ca pretext pentru invadarea Irakului și Afganistanului, cauzând ”Dezastru pentru milioane de oameni din regiune și morți fără număr. Nu există vreun motiv să credem că SUA sunt cu adevărat îngrijorate de voința poporului iranian”.
Patrick Ventrell, purtător de cuvânt al Departementului de Stat al SUA a criticat pe 21 mai 2013 faptul că Consiliul Gardienilor din Iran a descalificat unii dintre candidații înscriși la alegerile prezidențiale de pe 14 iunie.
Referitor la democrația în SUA, profesorul iranian a declarat: ”SUA nu este în măsură să critice alegerile democratice din Iran. Procesul democratic în SUA este foarte greșit, nu există o democrație a informațiilor. Uitați un exemplu: la recentele alegeri prezidențiale am văzut cum Ron Paul, cel mai progresist candidat în ochii multora, a fost ignorat de media și necruțător ridiculizat. Și alte voci alternative, precum oameni ca Chomsky, nu s-au auzit în presă. Nu există o democrație a informației, nu există democrație în SUA cum nu există nici în Uniunea Europeană. Dacă ne uităm la țări ca Grecia, Spania și Italia, mă îndoiesc că chiar cetățenii lor consideră că au un sistem democratic. Felul în care li se dictează de la Bruxelles și ce am văzut recent în sistemul bancar, arată limpede cum le sunt impuși liderii. Mai mult decât atât, este o realitate că cel mai apropiat regim oriental de SUA și Uniunea Europeană este statul de apartheid al Israelului. Atunci când palestinienii au votat cu Hamas, au fost atacați cu sprijinul Occidentului.”1
Concluzia profesorului Marandi legată de comparația sistemelor electorale ale Iranului și SUA este: ”Faptul că prezența la vot este mult mai mare la alegerile iraniene decât la alegerile din SUA, alegerile parlamentare, locale și prezidențiale, arată că de fapt candidații din Iran sunt mult mai diverși și oferă oamenilor o mai largă posibilitate de alegere. Dacă nu ar fi așa oamenii nu ar fi motivați și nu ar participa în număr mare la alegeri.”2

_______________________________________________________________
Articol preluat de pe pagina de internet a agenției PressTV din 23 mai 2013. Sursa: http://www.presstv.ir/detail/2013/05/23/305077/us-in-no-position-to-judge-iran-election/
1 http://www.presstv.ir/detail/2013/05/23/304986/us-unqualified-to-judge-iran-democracy/
2 http://www.presstv.ir/detail/2013/05/23/304986/us-unqualified-to-judge-iran-democracy/

 

Cine este Hassan Rohani (‌حسن روحانی‎)?

Hassan Rohani (sau Rouhani sau Rowhani) s-a născut într-o familie religioasă pe 13 noiembrie 1948 la Sorkheh, în provincia iraniană Semnan.1 Și-a început studiile religioase la Seminarul Semnan în 1960 iar în 1961 s-a mutat la Qom, centrul educațional religios al Iranului. Rohani a studiat cu nume mari ale teologiei contemporane iraniene: Seyed Mohaqqiq Damaad, Sheikh Morteza Haeri, Seyed Mohammad Reza Golpayegani, Soltani, Fazel Lankarani și Sheikh Mohammad Shahabadi. În anul 1969 a fost admis la Universitatea din Teheran unde și-a luat licența în drept în anul 1972. Masteratul și doctoratul în drept le-a obținut în 1995 și 1999 de la Universitatea Glasgow Caledonian din Scoția.

Citeşte mai departe: Cine este Hassan Rohani (‌حسن روحانی‎)?
Domnul Rohani vorbește fluent persana, araba și cel puțin engleza (alte surse adaugă germana și franceza). Rohani a scris aproape 100 de cărți și articole, a condus 700 de cercetări universitare.
Tânăr preot, Rohani și-a început activitatea politică în umbra Ayatollahului Khomeini, fondatorul Republicii Islamice Iran. În 1965 a început să cutreiere Iranul vorbind oamenilor și atacând regimul monarhic de pe acea vreme. A fost arestat în repetate rânduri și i-a fost interzis să mai țină discursuri publice. În 1977 la o ceremonie publică de la Moscheea Ark din Teheran a folosit, pentru prima dată, termenul ”Imam” (lider) pentru Ayatollahul Khomeini. A părăsit țara alungat de poliția politică a regimului monarhic și l-a însoțit pe Khomeini în Franța.
După victoria Revoluției Islamice din Iran, din 1979 s-a întors în țară și a activat pentru stabilirea Republicii Islamice Iran, ajutând la organizarea forțelor armate. A fost ales parlamentar prima dată în 1980 iar apoi a obținut încă trei mandate, până în 2000. A fost președintele parlamentului pentru două mandate și președinte al Comisiei Parlamentare pentru Politică Externă.
În timpul războiului cu Irakul a fost mebru al Consiliului Suprem de Apărare a Țării (1982-1988), membru al Consiliului Suprem de Sprijinire a Războiului și președintele Comitetului Executiv al acestui for (1986-1988), vice-comandant al războiului (1983-1985), comandant al centrului de operațiuni Khatam-ol-Anbiya (1985-1988), comandant al Forțelor Aeriene de Apărare ale Iranului (1986-1991), vice-comandant al Forțelor Armate ale Iranului (1988-1989). La sfârșitul războiului a primit Medalia Victoria în gradul doi împreună cu o serie de comandanți ai forțelor armate iraniene și Gărzilor Islamice Revoluționare și Medalia Nasr în primul grad.
După stabilirea Republicii Islamice Iran a fost membru și prim-secretar al Consiliului Național Suprem pentru Securitate, reprezentant al Liderului Suprem al Iranului în acest for (din 1989 până în 2005). A fost consilier pe probleme de securitate al președinților Hashemi și Khatami pentru 13 ani (din 1989 până în 1997 și din 2000 până în 2005). Din 1991 și până în prezent a fost numit membru al Consiliului Oportunității, unde conduce Comitetul de Politică, Apărare și Securitate. Rohani a fost ales în 2000 membru în Adunarea Experților din partea provinciei Semnan iar în 2006 a fost ales ca reprezentant al Teheranului în acest for, poziție pe care o păstrează în acest moment.
În afara posturilor executive, Rohani și-a continuat activitățile științifice și a fost profesor. Între 1995 și 1999 a fost mebru al conducerii Universității din Teheran și Iranului de Nord. Conduce Centrul pentru Cercetări Strategice din 1991. Este manager editor la trei publicații științifice în persană și engleză: Strategy; Foreign Relations și Iranian Review of Foreing Affairs.
A fost prim negociator al dosarului nuclear iranian pentru 678 de zile (6 octombrie 2003 – 15 august 2005), reprezentând Iranul în negocierile cu trei țări europene la Teheran, Bruxelles, Geneva și Paris, construind încrederea Occidentului în programul pașnic nuclear iranian. A scris cartea ”Securitatea națională și diplomația nucleară”, apărută în 2013, care conține memoriile lui Rohani și descrie luarea deciziilor în sistemul politic iranian. Datorită activității de negociator este poreclit de presa internă și externă ”șeicul diplomat”.
A fost considerat o figură puternică a alegerilor prezidențiale de pe 14 iunie 2013 datorită părerilor moderate pe care le are, datorită relațiilor strânse pe care le are cu teocrația iraniană și cu mișcarea reformatoare ”verde” din această țară. Și-a anunțat candidatura la aceste alegeri pe data de 11 ianuarie 2011 și s-a înscris ca și candidat prezidențial pe 7 mai 2011. A fost susținut în campania electorală de foștii președinți reformatori Mohammad Khatami și Akbar Hashemi Rafsanjani. Khatami l-a convins pe candidatul reformist Mohammad Reza Aref să se retragă din cursa prezidențială și astfel toate voturile reformiste și moderate au mers la Rohani. A fost declarat câștigătorul alegerilor prezidențiale din 14 iunie în ziua următoare cu un număr de 18,613,329 de voturi. Principalul contracandidat, primarul Teheranului, Mohammad Bagher Qalibaf a strând 6,077,292 de voturi. Va fi inaugurat ca președinte al Iranului în parlamentul iranian pe 3 august 2013.
Tatăl lui (Asadollah) a fost om de afaceri în bazarul din orașul natal Semnan, iar mama lui (Sakineh) trăiește încă în acest oraș. Rohani s-a căsătorit cu Naemeh Rouhan în 1969, au doi băieți și două fete. Primul băiat (Hossein) s-a sinucis în aprilie 1992 și este înmormântat în cimitirul Behesht-e Zahra de lângă Teheran.

________________________________________________________________
Articol preluat de pe pagina de internet Wikipedia. Sursă: http://en.wikipedia.org/wiki/Hassan_Rohani
În fotografie este Hassan Rohani pe 15 iunie 2013. Sursă fotografie: http://www.chn.ir/NSite/FullStory/News/?Id=105207&Serv=3&SGr=22
1 http://www.presstv.ir/detail/2013/06/15/309169/rohani-becomes-irans-new-president/