Logo Cosmin.jpg

invata limba persana la biblioteca judeteana arges

Invata limba persana GRATUIT!

VTEM Banners
VTEM Banners
VTEM Banners
VTEM Banners
VTEM Banners
VTEM Banners
VTEM Banners
VTEM Banners

Pe cine izolează sancţiunile antiiraniene – pe Teheran sau pe Trump?

UE, Rusia şi China lucrează asupra mecanismelor, prin care să continue dezvoltarea relaţiilor economice cu Republica Islamică

 

Vladimir Mitev

 

”Revoluţia noastră nu a fost o revoluţie fundamentalistă, care susţine întoarcerea în  trecut... Progresul, pe care noi îl cunoaşteam, a fost legat de modernitatea din timpurile înainte de Revouţia Islamică. Am văzut că el n-a adus beneficii şi progres societăţii noastre... Revoluţia noastră nu căuta crearea unei versiuni noi a modernităţii. Numai că până când Occidentul nu va începe să se descompună pe dinăuntru, noi nu numai că nu ne opunem tehnologiilor şi ştiinţei  tehnologice, ci acceptăm pe deplin această noua  cunoaştere”, spune filosoful iranian şi preşedinte al Academiei Iraniene, Reza Davari, într-un citat care a devenit celebru printre cercetatorii de Studii Iraniene din Occident. Cuvintele lui sună semnificativ în contextul internaţional după venirea lui Donald Trump la putere în SUA şi în special după întoarcerea sancţiunilor draconice împotriva Republicii Islamice.

În prima săptămână a lui noembrie 2018, Iran a fost exclus din sistemul internaţional de plăţi  financiare SWIFT. A fost anunţat că numai 8 ţări încă mai au dreptul sa cumpere petrolul lui – deocamdată pentru o peioadă de 180 de zile, dar şi ele trebuie să se angajeze cu limitarea importului de petrol iranian. Întoarcerea sancţiunilor este o încercare evidentă pentru izolarea Republicii Islamice, aşa cum ea a fost marginalizată în timpul fostului preşedinte Mahmud Ahmadinejad – cel care a creat dezbinări şi în plan intern, şi în plan internaţional. Însă, acum situaţia este diferită. Oare profeţia lui Davari pentru Vestul ce se descompune de la sine nu se adevereşte tocmai în privinţa şi în consecinţă existenţei Iranului?

chess-game

Acum imaginea este diferită în comparaţie cu 2012, când sancţiuni asemănătoare au intrat în vigoare, pentru că toate puterile internaţionale fără SUA şi Israelul lui Benyamin Netanyahu, ţin să aibă relaţii cu Iranul. El este nu numai o piaţă importantă şi o putere regională, ci şi un jucător care respectă clauzele accordului nuclear din 2015, căutând colaborarea multilaterală şi  reciproc avantajoasă în plan internaţional. Iranul nu are bugetul militar al Statelor Unite, Israelului  sau Arabiei Saudite, iar şiiţii în plan mondial sunt o minoritate în comunitatea musulmanilor. Iată de ce nu trebuie să ne surprindă că pentru a evita izolarea şi marginizarea sa statul persan puternic ponegrit, de fapt ţine foarte mult la diplomaţie şi nu la politica de dominare. 

Ambasadorul iranian în Marea Britanie, Hamid Baeidinejad, a declarat că statul lui ”total a  pierdut încrederea” în negocierile cu SUA, ”dar,  împreună cu ţările europene, China şi Rusia depune eforturi mari pentru a găsi mecanismele, aşa că acordul nuclear în continuare sa fie aplicat efectiv”. În acest spirit miniştrii de externe ai UE, Marii Britanie, Franţei şi Germaniei au ieşit cu declaraţie, că ”regretă profund impunerea din nou a sancţiunilor din partea SUA” şi pentru retragerea Statelor Unite de la accordul nuclear, care este ”un element cheie din structura globală de nerăspăndire a armelor nucleare şi a diplomaţiei multilaterale”. ”Scopul nostru este să apărăm subiectele economice europene, care fac un business legitim cu Iran, în conformitate cu dreptul european şi cu decizia 2231 a Consiliului de Securitate a Organizaţia Naţiunilor Unite”, mai spun diplomaţii europeni. Nu mai devreme de începutul anului 2019, UE va infiinţa un mecanism prin care va face barter cu Iran, evitând sancţiunile americane. 

Excluderea din sistemul SWIFT blochează posibilitatea că băncile iraniene să facă tranzacţii financiare cu lumea. Când Iranul a fost în afară de acest sistem, acum câţiva ani, el folosea barterul în relaţiile cu mulţi dintre partenerii săi economici. Chiar şi atunci au fost ţări, ale căror bănci şi cetăţeni încalcau sau ocoleau sancţiunile – de exemplu Turcia. Preşedintelle turc Recep Erdogan deja a afirmat, că ţara lui nu va respecta sancţiunile împotriva Iranului. 

După ministrul rus de externe, Sergey Lavrov, sancţiunile antiiranieine introduse de SUA sunt ”nelegitime”, pentru că încalcă o decizie a Consiliului de Securitate a ONU. Cu câteva zile înainte de a intra în vigoare, medii în Iran, Rusia şi în lume au comunicat  că Republica Islamică va ocoli sancţiunile folosind sistemul rus pentru tranzacţii financiare, SPFS. Deocamdată acest sistem este intern rusesc, iar prima tranzacţie prin el a fost efectuată în decembrie 2017. Reprezentanţi ruşi recunosc că sunt probleme tehnice, care trebuie să fie depăşite pentru a putea fi folosit sistemul cu parteneri externi – precum Iranul, China sau Turcia, dar mai adaugă că discuţiile cu Iranul sunt într-un stagiu avansat. 

În ajunul anunţării a sancţiunilor, China a început să reducă volumul de petrol iranian cumăpat. Se aşetaptă însă, că Beijingul să folosească mecanismul special al UE pentru comerţ cu Republica Iraniană. Şefa diplomaţiei europene, Federica Mogherini, a subliniat că mecanismul va fi deschis şi pentru ţări în afară de UE. El nu va avea scopul de a elibera întregul comerţ actual cu Iranul de sancţiuni, dar trebuie să permită că o parte suficientă din comerţ să fie realizată, pentru a încuraja Iranul să respecte acordul nuclear în continuare. Între timp WSJ scrie că Rusia intenţionează să nu respecte sancţiunile şi să cumpere pentrol iranian. Moscova şi Teheranul probabil vor folosi un program pentru barter de  mărfuri, despre care negociază în ultimii ani. 

În afară de marile ecuaţii geopolitice, sancţiunile antiiraniene vor mari preţurile mărfurilor din Iran – inclusiv la alimentare şi medicamente, şi aşa vor mări stresul asupra iranianului de rând. Creând o nouă ameninţare existenţială pentru Republica Islamică, Trump măreşte influenţa Gărzii Revoluţionare – o armată care este loială ideologic caracterului islamic al ţării. Garda este considerată de Occident ca o forţă adversară, dar inflluenţa ei ca subiect economic în ţară a crescut anume în ultimii 15 ani de sancţiuni împotriva Iranului. Preşedintele Mahmud Ahmainejad – singurul conducator al guvernului după 1979, care n-a fost o persoană duhovnicească, provine tocmai din rândurile Gărzii Revolulţionare. El a guvernat în perioadă 2005-2013 şi a devenit vestit nu numai din cauza protestelor masive împotriva alegerii lui care au marcat începutul celui de al doilea mandat al lui în 2009, ci şi cu vorbe extreme împotriva  Israelului. În condiţiile actuale, Ahmadinejad îl critică pe preşedintele proocidental, Hasah Rouhani, şi dă semne că s-ar putea întoarce în politică. În timp ce guvernul lui Rouhani este tehnocratic şi neolilberal în esenţa sa, Ahmadinejad şi-a bazat guvernarea pe investiţii de stat în proiecte de infrastucrtură şi construirea de  case sociale, care să aducă banii din petrol „pe mesele oamenilor”. 

Acum câţiva ani criza cu datoriile greceşti a dus la rearanjarea echilibrelor în UE, care începând cu primavara lui 2019, va fi fără Marea Britanie ca membru. Iranul şi sancţiunile împotriva lui, de asemenea au puterea de a provoca schimbări în  lume. Trump face încercarea americană succesivă de a izola Republica Islamică, care pentru întreaga perioadă din 1979 şi până în prezent este obiectul unor sancţii. Nu cumva acum, sancţionând Iranul,  nu se va dovedi că Trump se va izola el însuşi? 

 

Articol de Vladimir Mitev. Sursă articol şi fotografie: https://ro.baricada.org/sanctiunile-antiiraniene-trump/