Logo Cosmin.jpg

invata limba persana la biblioteca judeteana arges

Invata limba persana GRATUIT!

VTEM Banners
VTEM Banners
VTEM Banners
VTEM Banners
VTEM Banners
VTEM Banners
VTEM Banners
VTEM Banners

Relațiile SUA – Iran

Dis de dimineață mi-au căzut ochii pe un articol publicat de The New York Times, în varianta electronică, pe data de 3 noiembrie 2013.1 Titlul articolului ”Talk to Iran, It Works” nu mi-a trezit curiozitatea matinală, căci în cam toată presa internațională apar articole pozitive despre negocierile diplomatice dintre SUA și Iran. Apoi am văzut autorul, domnul Ryan C. Crocker, fost ambasador al SUA în Afganistan, Irak și Pakistan, actual decan al Bush School of Government and Public Service at Taxas A & M. Este vorba de cel mai în măsură diplomat american să emită o părere avizată despre relațiile SUA cu statele Orientului Mijlociu, este vorba de un fost negociator cu iranienii. Analizez articolul din The New York Times pentru cititorii acestor rânduri.
Sunt perfect de acord cu părerea domnului Crocker legată de marile așteptări ale negocierilor dintre americani și iranieni, mai ales de după discuția telefonică dintre președinții Obama și Rohani. Negocierile disputate până în acest moment au mers încurajator de bine, trezind chiar îngrijorarea Israelului și Arabiei Saudite, dușmanii regionali ai Iranului.

 

Obama Rohani call phone 

 

Sunt de acord că cei doi președinți, Obama și Rohani, se confruntă cu o opoziție internă legată de aceste negocieri, membrii sceptici ai Congresului american alimentați de lobby-ul sionist și ultra conservatorii anti-americani de la Teheran. În ciuda acestei opoziții, negocierile pe tema dosarului nuclear iranian merg bine și sper ca așa să continue la următoarele negocieri de la Geneva de săptămâna aceasta. Chiar îi felicit pe cei doi președinți pentru curajul și determinarea cu care urmăresc bunăstarea electoratului și nu a grupurilor de interese.
Prezentarea colaborării dintre americani și iranieni de după atentatele din 9 septembrie este corectă. Cuvintele diplomatului american sunt clare ”Iranienii erau constructivi, pragmatici și atenți, chiar ne-au oferit o valoroasă hartă a pozițiilor militare talibane înainte de acțiunea americană în Afganistam”. Discuțiile dintre americani și iranieni mergeau foarte bine până când totul s-a terminat brusc. Discursul președintelui George W. Buch de pe 29 ianuarie 2002, care plasează Iranul în ”Axa răului”, au arătat iranienilor că în ciuda colaborării cu americanii, aceștia rămân implacabili ostili Iranului.
Am reascultat discursul președintelui George W. Bush, discurs întrerupt sistematic de aplauze prelungite și ridicări în picioare ca la plenarele partidului mult iubit.2  Congresmenii americani și invitații au stat mai mult în picioare decât pe scaun, aplaudând în loc să asculte în liniște ce avea de spus la tribună mândrul conducător. Circul a fost total și limpede ca și mesajul președintelui Bush: ”Facem ce vrem, oriunde vrem, cui vrem”. Spre deosebire de Crocker, președintelui Bush nu amintește de sprijinul iranienilor în înlăturarea talibanilor de la putere dar acuză regimul de la Teheran de sprijinirea terorismului. Gafa este monumentală, punerea laolaltă a Coreei de Nord, Iranului și Irakului este absurdă. Armele chimice irakiene amintite de Bush au fost folosite împotriva propriei populații curde dar și împotriva militarilor și civililor iranieni. Iranul avea atunci, ca și acum, relații mai bune cu Coreea de Sud decât cu Coreea de Nord. Niciodată inspectorii internaționali nu au fost niciodată ”izgoniți” din Iran. Arsenalele de arme de distrugere în masă și de arme atomice ale lui Saddam Hussein s-au dovedit inexistente.
Sunt de acord cu Ryan C. Crocker că negocierile dintre americani și iranieni pot da rezultate importante, cum au făcut în cazul Afganistanului. Dar nu văd, precum diplomatul american, regimul iranian ca un inamic al SUA. Iar dacă regimul iranian a devenit un ne-prieten al SUA este numai vina regimului american:
- Americanii au orchestrat lovitura de stat din 1953 care a înlăturat regimul democratic al premierului Mosadegh.3
- Americanii au impus embargou la vânzarea de arme Iranului între 1980-1988 pe timpul războiului cu Irakul.
- Americanii au doborât un avion de pasageri iranian pe 3 iulie 1988 deasupra Golfului Persic omorând cei 290 de pasageri iar apoi l-au medaliat pe comandantul american care a ordonat atacul.4
- Iranienii au ținut ostatici timp de 444 de zile personalul ambasadei americane de la Teheran, dar nici un ostatic nu a decedat.5
- Americanii și aliații lor au impus un embargou dur și ilegal Iranului care afectează viața iranienilor.
Sunt de acord cu cele patru sfaturi ale lui Crocker pentru negociatorii americani și iranieni:
- Progresul serios al negocierilor poate fi adus de negocieri directe între ei, membrii permanenți ai Consiliului de Securitate ONU și Germania având un rol secundar.
- Negocierile trebuie păstrate relativ confidențial, prezentarea prea repede în presă a detaliilor putând fi folosită de opozanții americani și iranieni ai negocierilor.
- SUA ar trebui să aducă și alte chestiuni în negocieri, precum situația din Siria și Afganistan, nu numai dosarul nuclear iranian,
- SUA trebuie să arate limpede că nu urmărește răsturnarea regimului iranian, subiect extrem de sensibil pentru iranieni, subiect care amintește de lovitura de stat din 1953.
Pozițiile celor două părți sunt clare: Iranul vrea înlăturarea embargoului care i-a fost impus și ieșirea din izolarea comunității internaționale. SUA dorește clarificarea definitivă a caracterului pașnic al programului nuclear iranian. Iranul a asigurat în repetate rânduri comunitatea internațională de caracterul pașnic al programului nuclear pe care îl dezvoltă.
Finalul articolului aduce o părerea a diplomatului american cu care nu sunt de acord, aceea că Iranul ar trebui să facă prima mutare și că nu pot fi ușurate sancțiunile americane până când Iranul nu își demonstrează seriozitatea. Dezaprob clar părerea domniei sale. În fond, sancțiunile efective care îngreunează viața iranienilor și lovesc dur economia iraniană sunt întemeiate pe simple supoziții. Vizitele repetate ale inspectorilor internaționali la facilitățile nucleare iraniene nu au adus nici o dovadă că iranienii ar urmări obținerea de arme atomice. Toată clasa politică iraniană, ca și populația civilă, a afirmat în mod repetat caracterul pașnic al programului nuclear iranian. Americanii sunt cei care spus eu că ar trebui să ușureze aceste sancțiuni, arătând și dorința SUA de a încheia cele trei decade de relații înghețate dintre cele două state. Că doar, conform dreptului contemporan, nimeni nu este pedepsit până nu i se dovedește vina.

_________________________________________________________________
1 http://www.nytimes.com/2013/11/04/opinion/talk-to-iran-it-works.html?ref=opinion&gwh=DF4F72C06F23CB0AA4E831130CA531C3&utm_source=Active+Subscribers&utm_campaign=7ce2c2e6e2-MR_110413&utm_medium=email&utm_term=0_35c49cbd51-7ce2c2e6e2-62626989&_r=0
2 http://www.youtube.com/watch?v=btkJhAM7hZw
3 http://en.wikipedia.org/wiki/1953_Iranian_coup_d%27%C3%A9tat
4 http://en.wikipedia.org/wiki/Iran_Air_Flight_655
5 http://en.wikipedia.org/wiki/Iranian_hostage_crisis
Sursă fotografie: http://www.asianews.it/news-en/Obama-calls-Rouhani:-first-contact-in-30-years-29137.html